Sute de credincioși au participat, în această dimineață, la slujba de sfințire a bisericii „Sfânta Vineri și Sfântul Ierarh Alexandru” din Iași.
După întâmpinarea ierarhilor, clericii au mers în procesiune în jurul sfântului locaș, binecuvântând zidurile exterioare cu Sfântul și Marele Mir și cu apă sfințită, iar în continuare cei prezenți s-au îndreptat spre interiorul bisericii, pentru a lua parte la rânduiala sfințirii Sfintei Mese.
A urmat, apoi, Sfânta Liturghie, săvârșită de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei împreună cu Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul, pe o scenă special amenajată în curtea sfântului locaș.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, care le-a vorbit credincioșilor despre semnificația duhovnicească a sfințirii unei biserici și despre chemarea la înnoirea lăuntrică:
Această taină a sfințirii bisericii este o taină mare. Este taina prin care Dumnezeu împlinește cuvântul Său, pe care l-a spus: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului”, fie prin semnul văzut al bisericii, fie prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său.
De aceea, orice sfințire a bisericii ne cheamă și pe noi să înnoim în sufletele noastre nădejdea și credința în lucrarea lui Dumnezeu, să ne înnoim prin dorința de a-I sluji cu toată inima și de a lăsa în urmă orice slăbiciune, neputință sau necredință.
Venim în biserică, spovedindu-ne și împărtășindu-ne, nu doar ca să scăpăm de boală sau de urmările păcatelor. Venim în biserică nu pentru a trăi ca înainte, ci pentru a trăi cu sfințenie.
Aceasta este taina Bisericii, acesta este taina înnoirii legământului nostru cu Dumnezeu, legământ pe care l-am făcut la botez, când fiecare a fost întrebat: „Te lepezi de satana și de toată trufia lui?” — „Mă lepăd.” „Te unești cu Hristos?” — „M-am unit cu Hristos.”
Fie ca unirea noastră cu Hristos, pe care o înnoim cu fiecare Sfântă Împărtășanie, iubiți credincioși, să fie pentru noi izvor neîntrerupt de nădejde, de credință și de mărturie prin faptele noastre, prin dragostea noastră, prin iertarea pe care o dăm fraților noștri și prin smerenia cu care slujim lui Hristos.
În cadrul slujbei, Sebastian Socol a fost hirotonit diacon, urmând ca mâine să fie hirotonit preot pentru parohia ieșeană Curagău.
Părintele paroh Vasile Azamfirei a primit din partea IPS Teofan, prin intermediul fiului său, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, „Crucea Moldavă”. Totodată, cei doi preoți slujitori, pr. inspector Alin Cristian Preotu și pr. prof. Daniel Niță Danielescu, au primit Crucea „Sfântului Ierarh Dosoftei”. Cei care au ajutat, de-a lungul timpului, la ridicarea acestei biserici au primit din partea chiriarhului ordine și distincții de vrednicie.
La final, părintele inspector Alin Cristian Preotu și părintele prof. Daniel Niță Danielescu au rostit un cuvânt de recunoștință și mulțumire, exprimându-și aprecierea pentru încrederea acordată, pentru sprijinul ierarhilor și pentru jertfa comunității care a făcut posibilă ridicarea acestui sfânt locaș.
IPS Teofan a adresat un cuvânt de binecuvântare celor prezenți la acest eveniment, vorbind despre semnificația profundă a sfințirii bisericii:
Putem spune că ați dobândit o stare de normalitate, căci, unde nu este biserică, ceva lipsește din ordinea firească a lucrurilor, așa cum spunea un gânditor englez. Ce este acea stradă care nu duce la o biserică? Parafrazându-l, aș spune că o astfel de stradă nu duce nicăieri. La fel este și un cartier sau un cătun dintr-un sat care nu are semnul crucii înălțându-se deasupra oamenilor, pentru a-i ocroti și pentru a le arăta calea către Dumnezeu, pentru a le mărturisi că, dincolo de preocupările care ne ocupă întreaga inimă, există totuși sufletul care tinde și însetează după mântuire și după veșnicie.
Cu mila lui Dumnezeu s-a înălțat această biserică, iar înfrumusețarea altarului prin pictură arată deja chipul frumuseții ei interioare, care, într-o bună zi, se va răspândi de-a lungul tuturor zidurilor lăuntrice, completând ceea ce s-a început, pentru a arăta imaginea coborârii cerului pe pământ. Căci, „în biserica Ta, Doamne, stând, mi se pare că sunt deja în cer.”
Scurt istoric
Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1990, imediat după căderea regimului comunist. Între anii 1990-2000 a fost ridicat demisolul bisericii, iar slujbele au fost săvârșite într-un paraclis provizoriu din tablă. Între anii 2000-2015, demisolul a devenit spațiu de slujire, iar lucrările de construcție au continuat la biserica propriu-zisă. La praznicul Înălțării Domnului din anul 2015 a fost săvârșită cea dintâi Sfântă Liturghie în biserica nouă, care a fost înzestrată cu toate cele necesare slujirii liturgice.
Din august 2024, lăcașul a început să fie împodobit cu pictură în tehnica „al fresco” de către iconarii Iulian Bătălan, Nicu Nicolaiciuc, Dan Mihail Rău, Marcel Furtună și Ciprian Călin.
